Ungaria a folosit, inca din 1980, “arma ecologica” in razboiul economic. In prezent, autoritatile de la Budapesta fac presiuni asupra României, in zone de mare impact economic, folosind pretextul protejarii mediului. Guvernantii români nu au considerat insa necesar sa-si apere cetatenii de efectele transfrontaliere ale centralei nucleare unguresti de la Paks. Guvernul ungar a prelungit cu 20 de ani activitatea centralei, de conceptie sovietica, fara ca România sa aiba vreo reactie. In schimb, reactii emotionale generate de catre unele grupuri internationale de activisti ii fac pe politicienii români sa evite dezbaterea temelor de interes strategic national privind resursele minerale si alimentare.Problemele politice si etnice discutate la Budapesta de presedintii Romaniei si Ungariei, au captat atentia mass-mediei, dar in plan secund s-au ridicat probleme cu mare impact economic. Presedintele Laszlo Solyom a declarat, la sfârsitul discutiilor, ca si-a exprimat fata de Traian Basescu speranta ca respingerea proiectului Rosia Montana de catre guvernul României se va mentine. Solyom a mai declarat ca a prezentat si punctul de vedere al partii ungare referitor la problema porumbului modificat genetic, dar presedintele Basescu s-a aratat rezervat in legatura cu acest subiect, agricultorii din Campia Romana fiind direct interesati de accesul la tehnologii moderne pentru culturile intensive. „România se abtine acum“, a declarat neutru presedintele Basescu. Presedintele Ungariei este cunoscut ca fiind un simpatizant al “verzilor”, dar politica de blocare a unor investitii in industria miniera din Romania este si un obiectiv strategic al tarii vecine. Pretextul il reprezinta temerile de poluare transfrontaliera. Cazul deversarilor de cianuri in timpul unor inundatii la o exploatare aurifera din Baia Mare a alimentat o adevarata isterie la nivel european. Fara discutie, tehnologia invechita si masurile de siguranta precare au facut ca dintr-un iaz de decantare sa ajunga in Tisa deseuri periculoase. Totusi, mass-media din Ungaria a exagerat amploarea accidentului ecologic, apeland la tehnici clasice de manipulare: pesti capturati in iazuri au fost prezentati ca fiind otraviti de cianuri in raurile contaminate, s-a exagerat numarul pestilor morti . Manipularea ar fi fost greu de realizat daca nu exista o coordonare intre autoritati si presa, ca si o implicare a serviciilor secrete. Reactia palida si neprofesionista a autoritatilor de la Bucuresti nu a reusit, in ciuda dovezilor care au iesit ulterior la iveala, sa-i convinga nici macar pe romani. Cand s-a pus problema unei investitii masive in zona Rosia Montana, s-a facut imediat conexiunea cu accidentul de la Baia Mare. Argumentele investitorilor nu au fost ascultate, darmite analizate, respingerea proiectului facandu-se in urma unei reactii de tip emotional. Partea ungara a speculat temerile publicului roman, dar a dat si o dimensiune internationala disputei. Totusi, nu s-a mers pe dezinformare, ca in cazul Baia Mare, ci pe ambiguitatile formulelor diplomatice.Manipulare prin ambiguitati diplomaticePresedintele Solyom a amintit, referindu-se la Proiectul Rosia Montana, despre “necesitatea ca România sa respecte reglementarile Uniunii Europene în acest sens”. Imediat a adaugat: ”Mi-am exprimat speranta ca respingerea proiectului Rosia Montana de catre guvernul României sa se mentina“. Tehnica de manipulare este simpla: se induce impresia ca Uniunea Europeana ar respinge investitia de la Rosia Montana, ca si guvernul precedent, intreaga presiune cazand pe umerii actualului Executiv, care poate decide daca mentine sau nu embargoul. In realitate, normele de protectie a mediului propuse de proiect sunt mai severe decat cele europene; tehnologia difera de cea de la Baia Mare, iar guvernul asteapta expertizele, nefiind vreodata luata in discutie decizia de interzicere a investitiei. Un studiu recent finalizat de Universitatea Reading privind scenariile de esec catastrofal a stabilit ca Proiectul Rosia Montana nu are nici un impact transfrontalier. Problema unei posibile deversari accidentale de steril, la scara larga, în reteaua hidrografica a fost recunoscuta în timpul consultarilor publice ca fiind o problema importanta. În consecinta, Rosia Montana Gold Corporation a întreprins un studiu aditional, în afara de ceea ce include Evaluarea Impactului asupra Mediului, referitor la calitatea apei în aval, precum si în Ungaria. Modelul creat pentru Rosia Montana ia în considerare dilutia, procesele de amestecare si cele fizico-chimice ce afecteaza metalele, amoniacul si cianura în bazinul hidrografic si prezinta estimari de concentratii în punctele-cheie de-a lungul râului, inclusiv la granita cu Ungaria si în Tisa dupa confluenta cu râul Mures. Modelul a aratat ca, în cel mai grav scenariu de rupere a barajului, toate limitele legale impuse pentru concentratiile de cianura în apa râului vor fi respectate înainte de a trece în Ungaria. Ramane de vazut daca romanii vor accepta sau nu proiectul, dar este tot mai evident ca ungurii nu au de ce sa se amestece in decizie. Asa cum nici romanii nu au discutat despre centrala nucleara de la Paks. In cazul unui accident, poluarea ar afecta intreaga Europa, cum s-a intamplat la Cernobil. Europa ar putea cultiva din nou soia modificata geneticCat priveste preocuparea Ungariei pentru soarta porumbului modificat genetic, aici conflictul de interese este si mai evident. Ca si alti europeni, Ungaria importa furaje tip omg, exportand carne, in special in Romania. Folosirea porumbului modificat genetic rezistent la seceta ar da o mare sansa culturilor intensive din Campia Romana, unde refacerea sistemelor de irigatii ar lua zeci de ani. Astfel, producatorii de carne de porc din romania devin un concurent serios al fermierilor unguri. Oficialii de la Bruxelles discuta, in prezent, posibilitatea permiterii cultivarii, din 2010, de soia modificata genetic pe teritoriul Uniunii Europene. Aceasta cu toate presiunile pe care marile companii producatoare de pesticide le fac pentru mentinerea interzicerii cultivarii OMG-urilor, ne-a declarat Adrian Radulescu, presedintele Ligii Asociatiilor Producatorilor Agricoli din Romania (LAPAR). „Sunt foarte multe interese pentru a nu se cultiva plante modificate genetic. Chestiunea protectiei mediului este adusa ca argument, insa adevaratele jocuri sunt intre marile companii europene producatoare de pesticide, care se bat pe acest segment din agricultura. Uniunea Europeana este dependenta de importurile de proteina de soia din SUA, Brazilia, Argentina si Africa de Sud. Peste 40 de milioane de tone de sroturi de soia vin din import, iar 95% din acestea provin din soia modificata genetic. Adica nu cultivam, dar consumam”, ne-a declarat si Marcel Cucu, vicepresedintele LAPAR. Romania importa pentru hrana animalelor soia modificata genetic din SUA si Brazilia”, mai spune Cucu. In ceea ce priveste porumbul, UE nu interzice cultivarea porumbului modificat genetic. „Fermierii au cultivat aproximativ 100.000 de hectare cu porumb modificat genetic anul trecut, in special in vestul si sudul tarii”, sustine Cucu. Ungaria a folosit arma “ecologica” împotriva SlovacieiUn exemplu elocvent privind folosirea problemelor de mediu în competitia dintre state îl reprezinta celebrul caz al complexului hidroenergetic de la Gabcikovo (Slovacia)-Nagymaros (Ungaria). La 16 septembrie 1977, Ungaria si Cehoslovacia, amândoua tari socialiste, încheiau un tratat pentru constructia unui sistem de ecluze, pe un tronson al Dunarii de circa 200 km, între Bratislava si Budapesta. Proiectul avea patru obiective: producerea de electricitate, ameliorarea conditiilor de navigatie, dezvoltarea regionala si protectia împotriva inundatiilor. El trebuia sa conduca la constituirea unui „sistem operational de lucrari, unic si indivizibil”, a carui constructie, finantare si gestiune se realizau în comun, cele doua tari participând în mod egal la cheltuieli si la beneficii. Lucrarile au început în 1978, cunoscând anumite sincope, venite din partea Budapestei, dar un protocol din 6 februarie 1989 prevedea accelerarea lor. Numai ca evolutiile care au condus la demontarea blocului est-european si conjuncturile create au fost speculate de unele state în vederea promovarii intereselor lor traditionale în regiune. Protejarea mediului a constituit pretextul de boicotare a lucrarilor si, prin ricoseu, de aplicare a unei lovituri „sub centura”, de natura economica si imaginea, adversarului. Astfel, la 27 octombrie 1989, Ungaria decidea practic abandonarea proiectului, anuntând suspendarea lui, prin invocarea necesitatii unor studii privind impactul ecologic, iar Cehoslovacia, având în vedere cheltuielile efectuate si importanta economico-sociala a obiectivelor urmarite, se pronunta pentru continuarea lui, cautând solutii de a-si asuma singura o asemenea sarcina. Curtea de la Haga a demontat scenariul ungurescÎn acest sens, a optat pentru „varianta C”, care implica deturnarea unilaterala a Dunarii pe teritoriul cehoslovac, cu constructia unui rezervor mai mic decât cel initial si a unui canal care sa aduca apa la o uzina electrica echipata cu o ecluza. În noua formula, lucrarile s-au declansat în noiembrie 1991. La 19 mai 1992, guvernul ungar trimitea celui cehoslovac o nota verbala prin care anunta încetarea, de la data de 25 mai 1992, a tratatului din 1977. Odata cu nasterea Slovaciei, la 1 ianuarie 1993, aceasta si-a asumat, ca „solutie provizorie”, continuarea proiectului în situatia exceptionala astfel creata. Numai ca, atunci când Bratislava a înteles sa utilizeze, în acest scop, o mare parte din apele Dunarii, Budapesta a apelat iarasi la ecologie si s-a plâns de deteriorarea zonelor umede, padurilor si terenurilor agricole din regiunea vecina Dunarii, precum si de pericolele pe care le prezenta pentru pânza freatica crearea rezervorului necesar alimentarii hidrocentralei. Din initiativa Slovaciei, diferendul a fost supus solutionarii Curtii Internationale de Justitie de la Haga, chemata sa raspunda, pe baza tratatului din 1977 si a dreptului international în vigoare, la urmatoarele întrebari: a) daca Ungaria era în drept sa suspende si apoi sa abandoneze, în 1989, lucrarile; b) daca Slovacia era în drept sa recurga la „solutia provizorie” si de a pune în aplicare acest sistem; c) care sunt efectele juridice ale notificarii, la 19 mai 1992, ale încetarii tratatului, de catre Ungaria. Curtea s-a pronuntat, la 25 septembrie 1997, printr-o hotarâre prin care era respins argumentul ungar potrivit caruia exista o stare de necesitate din cauza riscului pentru mediu, care ar fi justificat abandonarea proiectului. Justitia mai stabilea: Ungaria nu era în drept sa suspende si apoi sa abandoneze, în 1989, partea de lucrari care îi revenea; Cehoslovacia era în drept, în 1991, sa întreprinda lucrarile preparatorii pentru aplicarea variantei C si ca notificarea Ungariei din 1992 vizând terminarea tratatului din 1977 nu a putut avea ca efect juridic încetarea acestuia, si deci el a ramas în vigoare. Dar lipsa de vointa a facut ca decizia Curtii sa nu fie aplicata. De ce ar fi Ungaria interesata de blocarea proiectului? Resursele vizate ofera Romaniei un imens potential economic, mai ales in vreme de criza. Aurul reprezinta principalul refugiu al investitorilor in perioada tulburarilor economice. Cererea mondiala de aur este in medie de 3.800 tone pe an, in timp ce productia nu depaseste 2.600 tone. Un proiect de anvergura ar aduce investitii masive in Romania, care se afla in competitie cu tarile din zona pe o piata financiara tot mai saraca. Locurile de munca create si aportul de valuta ar intari economia romaneasca, lucru care nu pare pe placul vecinilor.Centrala atomica de la Paks, un Cernobil in vestul RomânieiSituata la 200 de km de Timisoara, centrala nuclearo-electrica de la Paks-Ungaria ramane un potential factor de risc pentru vestul Romaniei, cu atat mai mult cu cat durata ei de functionare a fost prelungita cu 20 de ani. Asemanatoare centralei de la Cernobil, centrala Paks a fost finalizata in 1982, iar cele patru reactoare ale sale au fost puse in functiune in perioada 1983-1987. Reactoarele sunt de tip de tip VVER - 440/213 din a doua generatie si au fost furnizate de firma sovietica Atomenergoexport. Desi durata de viata de proiect a acestor reactoare este de 30 de ani, parlamentul ungar a prelungit autorizatia de functionare a lor cu inca 20 de ani. Decizia a produs o oarecare ingrijorare in randul unor organizatii pentru protectia mediului, dar ea a fost luata dupa ce partea ungara a dat asigurari ca sunt respectate standardele nucleare internationale. Asigurarile oferite de unguri nu pot justifica insa incidentele nucleare survenite, de-a lungul vremii, la Paks. Norul radioactiv a ajuns la TimisoaraIn anii 1984 si 1991 au avut loc, spre exemplu, doua opriri de urgenta ale reactoarelor datorita unor scurgeri de aburi. Cel mai grav incident a fost insa cel din 10 aprilie 2003, atunci cand a fost eliberata in atmosfera o cantitate semnificativa de gaz radioactiv. Incidentul a fost generat prin manevrarea gresita de catre tehnicienii ungari a unui tanc de curatare a unor tevi. Scoase din reactorul nr. 2 al centralei, cele 30 de tevi care contineau 3,6 tone de material radioactiv s-au fisurat si norul radioactiv eliberat in atmosfera a fost sesizat inclusiv in judetul Timis. Conform datelor vremii, in aprilie 2003, gradul de radioactivitate inregistrat in judetul Timis a fost cel mai ridicat din acel an, maxima inregistrata fiind foarte aproape de limita de atentionare. Ultimul incident consemnat la centrala de la Paks a avut loc anul trecut, in iulie, tot datorita unor manevre gresite ale tehnicienilor. De aceasta data, in timpul unor lucrari de reparatii a fost uitata deschisa usa unui sas, fapt care a determinat interventia prompta a controlorilor, dar nu a dus la oprirea vreunuia dintre reactoare. Centrala nuclearo-electrica de la Paks asigura aproximativ 40% din productia de energie electrica a Ungariei, lipsa unei alternative comparabile, de asigurare a energiei, fiind unul dintre motivele majore pentru care s-a decis prelungirea duratei de viata a acesteia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu